Ieri,
13.03.2013, lumea catolică s-a ales cu un nou papă, cardinalul argentinian Jorge
Bergoglio ce se va numi Francisc I, supranumit “părintele săracilor”, dat fiind
faptul că a ales să trăiască modest și să se preocupe de cei năpăstuiți de
soartă, iar cei 7 mil. de votanți puciști din interiorul granițelor țării
România s-au ales cu Marian Oprișan, baron șef peste baronii județeni, mulți
dintre ei supranumiți “baronii săracilor” pentru că parohiile lor sunt roase de
corupție.
Ambele
evenimente au fost oarecum trecute cu vederea de presa românească, mai ales
alegerea Papei, excepție făcând România TV care a avut un trimis special la Vatican
și Radu Banciu care a vorbit despre eveniment la propria emisiune de la B1 TV.
 |
| MARIAN OPRISAN DE-A STANGA CREDINTEI |
In rest,
ziua de ieri a fost una din multele în care s-a vorbit despre salmonele,
paraziți și aflatoxină fără să se lămurească ceva. Practic, de câteva
săptămâni, de la calul pe care se pare că-l mâncăm fără să vrem, până la
produsele consumate zilnic, pui, lapte, pește, curcan, în orice înfigea românul
furculița seara în timp ce se uita la știri se putea afla o toxină care dădea,
mai devreme sau mai târziu, celebrul cancer foarte profitabil de mestecat de către
mass-media zilelor noastre.
Deși România
e “infestată” de comunicatori, pe toată perioada discuției despre orătănii, nici
un animal cu două picioare, politician, ziarist, zootehnist, n-a reușit să
vorbească articulat despre problemă. Păpușelul ăsta de la Agricultură trebuia
să spună imediat ce a deschis gura fraza “România nu exportă carne tocată de
cal iar carnea macră de cal se deosebește de cea de vită”, ăsta de la Sanitar-Veterinară
trebuia să-și înceapă comunicarea dezlânată cu “Laptele n-a ajuns în magazine”
și abia apoi să spună că laptele unguresc a ieșit curat la analize spre
deosebire de cel românesc ale cărui rezultate mai durează iar reprezentantul
lăptarilor trebuia să rostească scurt: “Producătorul însuși s-a autosesizat în
legătură cu aflatoxina și laptele a fost oprit de la comercializare” și nu să
ne atragă atenția că, în America, e permisă o cantitate toxică de zece ori mai
mare. America nu e un exemplu la mâncare și sănătate publică!