DE BINE
Aseară s-a terminat primul Master Chef din România. Deși a debutat cu câteva episoade de scuipați și insulte răsturnate în capul concurenților, show-l s-a dovedit a fi, până la urmă, o operă de artă culinară și de televiziune. Concurenții n-au fost doi la fel, unul agresiv, altul calm, unii bârfitori, alții muți, exaltați sau cu ochii pe premiu, ca oamenii, dar interesanți și surprinzător de maturi pentru vârsta lor, cei mai mulți aveau douăzeci și ceva de ani. Chef-ii au fost modele numai bune de prezentat oricărui popor ce se pretinde civilizat, darămite unuia care trebuie să-și voteze duminică aleșii, niște pușcăriași sau hoți neprinși, fără meserie, fără idei și semianalfabeți. Nu mulți din Parlamentul României folosesc, în vorbirea curentă, “voi înșivă”, nu mai spun de vreo limbă străină. Politicienii ar trebui să asculte show-l la căști, ca să afle, în sfârșit, că vorbirea corectă se învață la ciclul primar, nu la facultatea de filologie, cum se scuză unii.
Ar fi vreo două lucruri de discutat referitor la chef-i și
concurenți. Unul ar fi revolta chef-ului cu alură de italian împotriva
statutului de “mămăligar” al românului care ar fi o rușine de care trebuie să
ne debarasăm. Noi zicem că n-ar fi nici o problemă dacă s-ar spune că românul e
mămăligar dar e curat și cinstit, nu copiază la bacalaureat, nu înșeală la
cântar și nu-ți vinde marfă stricată. Mămăliga e ultima noastră problemă, dacă
e! Sunt țări care sunt zero în gastronomie dar sunt cunoscute pentru alte
calități. Să n-ajungem primii la obezitate, ca americanii!
Si, dacă se poate, nici la textele d-lui professor Hollywood
cum ar fi, “vreau să-mi fac părinții mândri” sau, mai exact, câțiva băieți spuneau aseară că vor să-și facă tatăl
măndru, tată care e “cam așa”. Există, în natură, tipologia tatălui milităros
care fie provine chiar dintr-o instituție militară, fie este vreun pui de șef
de echipă pe undeva și care își terorizează familia cu autoritarismul care i
s-a urcat la cap. Genul care zice: Eu nu mi-am bătut copiii niciodată dar când
le zic “Marș, în camera ta, să-nveți!”, imediat se execută! In felul ăsta,
copiii învață, în principal, să se supună autorității patriarhale și fie vor
deveni tirani la rândul lor, fie vor fi ciuca bătăii. In realitate, nimeni nu
trebuie să demonstreze nimic nimănui, trebuie doar să-și fixeze standarde
corecte și să le respecte! E o prostie “tradițională” și arogantă din partea
părinților să creadă că viața lor e neapărat mai grea decât a copiiilor!
In rest, se poate spune că participarea la acest concurs a
fost suspect de bine pregătită. Spre deosebire de show-l american de profil, din care am văzut ceva-ceva
pentru că nu ne-a luat ochii și, în
care, concurenta care a câștigat a gătit un șnițel de pui la final, MASTER
CHEF-ul de la PRO-TV a fost crème de la crème. Dish-urile, ca să zic așa,
impuse de Chef-ii invitați, au fost pictură culinară iar finaliștii le-au
reprodus foarte bine. Meritau Oscar pentru imagine! Noi le-am fi pus și niște
muzică de jazz, din aia care înserează în separeurile restaurantelor din
filmele după vremuri!
Cred că mulți au fost induși în eroare de faptul că e doar
un concurs de gătit, pentru că 3-4 mil. de telespectatori au fost puțini pentru
ținuta show-lui și concurenților! Câtă clasă la niște “mămăligari”!
In orice caz, măcar un pic, ne-am mai stilat și noi. A fost un show de lux!